Pleşoianu Grigore

Traducător. Studii secundare la Colegiul “Sf Sava”, înfiinţează (în 1826, împreună cu Stanciu Căpăţîneanu) la Craiova Scoala Centrală (cursul primar), unde va funcţiona ca profesor. Ulterior, va deveni inginer hotarnic, exercitînd această meserie din 1838, la Bucureşti. Cîştigurile obţinute din profesie le investeşte în tipărirea de cărţi. Publică numeroase manuale şcolare, compilaţii după modele străine, dar superioare celor existente pînă atunci în şcolile româneşti. Introducerile scrise de el la numeroasele traduceri publicate (îndeosebi de literatură pentru copii) vorbesc despre un real program de cristalizare a primelor idei literare în cultura română  

Abeţedar greco-românesc cu frumoase dialoguri. Cules din mai multe cărţi prin ~, şi G. Librier (Craiova, 1825; ed. III, Bucureşti, 1834; ed. IV, Bucureşti, 1848); Abeţedar înlesnitor pentru învăţătura copiilor (Craiova, 1828); Cele dintîi cunoştinţe pentru trebuinţa copiilor care încep a citi (în anexă: Idee repede despre istoria românilor) (Craiova, 1828; ed. II, Bucureşti, 1833), Abeţedar franţezo-românesc pentru tineri începători (Craiova, 1829; ed. III, 1833); Marmontel, Aneta şi Luben, trad. de ~ (Bucureşti, 1829); Limba franţuzească şi ortografia ei sau Gramatica franţuzească foarte înlesnitoare, de D. Fournier, iar româneşte de ~ (f.1., 1830; ed. II, 1834); Deosebite istorii morale desfătăitoare şi pline de invăţătură, traduse din franţuzeşte şi greceşte de ~ (Bucureşti, 1831); Fenelon, Întîmplările lui Telemah, fiul lui Ulise, acum întîi traduse din franţuzeşte de ~, I-IV (Buda, 1831); Abeţedar moral şi religios sau Lecţii scoase din sfînta scriptură, acum întîi tradus din franţuzeşte şi adăogat pentru învăţătura copiilor de ~ (f.l, 1833); Engolpion de aur sau Desluşirea înţelesului icoanei lui Chevit Tebeanul carea să şi adaogă la sfîrşit însoţită de mai multe istorii frumoase şi moraliceşti, traduse din greceşte şi franţuzeşte de ~ (Sibiu, 1833); Ambrosius Marlianus, Theatron politicon, alcătuit mai întîi în limba latinească, apoi tălmăcit în cea grecească vorbitoare de răposatul întru fericire domnul Nicolae Mavrocordat [...], tălmăcindu-se în româneşte de ~, I-III (Buzau, 1838); Copilul pierdut şi Licuriciul, istorii adevărate, tradusă din franţuzeşte de ~ (Bucuresti, 1838); Istoria Genovevei de Brabant, tradusă din franţuzeşte de ~ (Bucureşti, 1838); Columbul, tradusă din franţuzeşte de ~ (Bucureşti, 1839); Canarul, istorie morală şi religioasă în trei icoane, tradusă din franţuzeşte de ~ (Craiova, 1840)