Maiorescu Ioan

Intellettuale, filologo. Imparentato per via materna con Petru Maior, cambia il cognome Trifu in Măiorescu/Maiorescu per renderne più evidente l’origine transilvana. Padre del critico Titu Maiorescu. Compiuti gli studi liceali a Blaj, segue i corsi di Teologia del Seminario Centrale di Pesta. Abbandonata la carriera religiosa, assume diversi incarichi nell’amministrazione del principato munteno. Nel 1848, durante i moti rivoluzionari, nel cortile della Scuola centrale di Craiova dà pubblica lettura del Proclama di Izlaz. Dal 1849 al 1857 è traduttore presso il Ministero della Giustizia di Vienna. Nel 1859, si trasferisce a Bucarest dove insegna al Collegio di “Sf. Sava” e alla Scuola superiore di Lettere, collabora inoltre alla fondazione della Società Letteraria Rumena. Sostiene la lotta per l’indipendenza della Transilvania e l’unione dei Principati in una serie di articoli pubblicati soprattutto nella rivista Foaie pentru minte, inimă şi literatură [Foglio per la mente, il cuore e la letteratura]

Cuvîntul ce s-a spus cu prilejul examenului din 4 iulie 1837 [Discorso pronunciato in occasione dell’esame del 4 luglio 1837], in Muzeul naţional (nr. 9, 1837); Scrisoare către G. Bariţ [Lettera a G. Bariţ], in Foaie literară (nr. 16, 1838); Asupra ortografiei româneşti [Sull’ortografia rumena], in Foaie pentru minte, inimă şi literatură (nr. 23-25, 1838); Despre vechimea românilor în Ardeal şi deosebit pe pămîntul ce se zice Fundus Regius, adecă Pămîntul săsesc [Sull’antichità dei rumeni in Transilvania e in particolare sul territorio che si chiama Fundus Regius, ovvero Territorio sassone], in Foaie pentru minte, inimă şi literatură (nr. 36-39, 1842); Antipapadopul sau Autorii dicţionarului de Buda apăraţi în contra domnului Gr. Papadopul [L’antipapadopulo o Gli autori del dizionario di Buda difesi contro il signor Gr. Papadopul], in Foaie pentru minte, inimă şi literatură (nr. 11-13, 1843); Antischiaul. Adecă o înfruntătură dată unui român care voieşte a ne face schiai sau sloveni [L’antischiavo. Ovvero un rifiuto opposto a un rumeno che vuole farci schiavi], in Foaie pentru mime, inimă şi literatură (nr. 2-6, 1847); Refutarea părerei d-lui I.K. Schuller despre germana origine a limbei române [Rifiuto dell’opinione del sig. I. K. Schuller sull’origine germanica della lingua rumena], in Foaie pentru minte, inimă şi literatură (nr. 15-22, 1847); Studii asupra limbei române [Studi sulla lingua rumena], in Foaie pentru minte, inimă şi literatură (nr. 14-19, 1848; nr. 10-12, 1850); Puţine cuvinte pregătitoare la studiul limbii româneşti [Qualche parola di introduzione allo studio della lingua rumena], in Foaie pentru minte, inimă şi literatură (nr. 8-9, 1850); Moldau und Wallachei, in Karl von Rotteck und Kar1 Welcker, SlaatsLexikon. Encyclopädie der sämmtlichen Staatswissenschaften für alle Stande, dritte Auflage, Bd. I (Leipzig, 1864); Itinerar în Istria şi Vocabular istriano-român [Itinerario in Istria e Vocabolario istriano-rumeno], ed. îngrijită şi pref. de T. Maiorescu (Iaşi, 1874; ed. II, Bucureşti, 1900)