Eftimiu Victor
| Data şi locul naşterii |
|
24 ianuarie 1889, Boboşiţa, Albania |
| Data şi locul morţii |
|
27 noiembrie 1972, Bucureşti |
| Abstract |
|
Dramaturg, poet, prozator, memorialist, publicist. Familia (de negustori macedoneni) se stabileşte în România după naşterea sa; obţine cetăţenia română în 1919. Fără a urma studii superioare, se implică în activitatea gazetărească foarte de timpuriu. Debutează în 1905 în propria sa revistă Speranţa (care apare doar în cinci numere). Colaborează asiduu la Dumineca, Viaţa literară şi artistică, Luceafărul, Tribuna, Lupta, redactează la Sibiu, împreună cu Ilarie Chendi şi Octavian Goga revista Ţara noastră (1908). Cu ocazia unei şederi de doi ani la Paris (1909-1910), îl cunoaşte pe Eugen Lovinescu, fiind ulterior unul dintre membrii grupării Sburătorul. Revine în ţară (1910) şi cunoaşte succesul de public peste noapte, cu reprezentarea piesei Înşir-te mărgărite (februarie 1911) la Teatrul Naţional din Bucureşti; este, probabil, scrierea sa cea mai rezistentă, pînă astăzi, situaţie paradoxală pentru unul dintre cei mai prolifici şi mai longevivi scriitori ai secolului XX. În 1912, devine directorul Teatrului de Comedie. Scrie o poezie de suprafeţe eufonice, cu un infailibil simţ al limbii şi al rimei, şi cu apetenţe neoclasice |
| Bibliografie |
|
Înşir-te mărgărite (Bucureşti, 1911); Rapsozii (Bucureşti, 1911); Dar de nuntă (Bucureşti, 1911); Akim (Bucureşti, 1912); Fără suflet (Bucureşti, 1912); Poemele singurătăţii. Imnuri creştine. Cîntece de oraş (Orăştie, 1912); Cocoşul negru. Fantezie dramatică în şase acte (Bucureşti, 1913); Spovedania unui clovn şi alte nuvele (Bucureşti, 1913); În temniţele Stambulului (Bucureşti, 1913); Două cruci. Roman din viaţa macedoneană (Bucureşti, 1914); Poveste de Crăciun (Bucureşti, 1914); Napoleon I (Bucureşti, 1914) |