Eminescu Mihai | Autori | Cronologia della Letteratura Rumena - UniFI - UniFI
Salta gli elementi di navigazione
banner
logo ridotto
logo-salomone
Cronologia della Letteratura Rumena - UniFI
Menù principale

Eminescu Mihai

Eminescu Mihai, numele la naştere: Mihai Eminovici

data şi locul naşterii

15 ianuarie 1850 (sau 20 decembrie 1849?), Botoşani

data şi locul morţii

15 iunie 1889, Bucureşti

Abstract

Poet, prozator, publicist, dramaturg. Este considerat cel mai important scriitor român al secolului al XIX-lea, şi consacrat, în preajma primului război mondial, de critică drept “poetul naţional român”, figură identitară pe care continuă să o ilustreze în posteritate pînă astăzi. După o tinereţe aventuroasă (studii liceale întrerupte, la Cernăuţi, sub îndrumarea profesorului său iubit, Aron Pumnul, rătăciri prin Transilvania şi prin Muntenia), tatăl reuşeşte să îl trimită la studii la Viena, unde este student extraordinar (1869-1872) şi desfăşoară o activitate susţinută, agitatorică şi politică, naţionalistă, în cadrul Societăţii studenţilor “România jună” . Debut absolut cu o poezie ocazională, La mormîntul lui Aron Pumnul (în broşura Laecremioarele învaeţaeceilor gimnasişti de’n Cerneauţi la mormîntul preaiubitului lor profesoriu Arune Pumnul, Cernăuţi, 1866), debut în presă la Familia (unde Iosif Vulcan îi schimbă numele în Eminescu, cum va semna mereu după aceea), cu poezia De-aş avea. Poeziile trimise de la Viena Convorbirilor literare ( Venere şi Madonă, Mortua est!, Epigonii) apar în 1870 şi 1871, şi astfel începe atît colaborarea poetului cu Junimea, cu Titu Maiorescu şi cu revista grupării, cît şi consacrarea sa de către marele critic literar, ca tînăr scriitor reprezentativ al grupării, al direcţiei noi, al noului clasicism românesc de la sfîrşitul veacului. Existenţa cotidiană a lui Eminescu este mereu precară, în ciuda ajutorului prietenilor. Publică foarte puţin din ceea ce scrie (lada cu manuscrise, donată de Maiorescu Academiei după moartea poetului, va dezvălui un scriitor de o extraordinară, neliniştitoare, modernitate, exploatată de critica literară a secolului următor), şi este de crezut că îşi construieşte relaţia cu cititorii ca un cunoscător rece al diferenţei ce îl desparte de gustul epocii (fapt vizibil şi în recurenţele temei poetului neînţeles sau a geniului “nenăscut la timpul său” – v. ciclul Scrisorilor, Luceafărul, Icoană şi privaz, etc.). Moare bolnav, în sanatoriu, înstrăinat de sine în nebunie şi de propria operă în tăcere (primeşte, în 1883, volumul editat de Maiorescu, singurul volum antum al poetului, ca pe un obiect lipsit de sens). Mutaţiile aduse de Eminescu liricii româneşti încheie romantismul, despărţindu-l definitiv de modelele angajate şi mesianice ale generaţiei anterioare, pentru a ancora noua literatură în modernismul aventurii eşuate a limbajului şi a construcţiei ambigue a unui subiect creator, prezent şi absent deopotrivă. În aparenţă, creaţia lui rescrie superior teme consacrate (erosul cosmotic – Sara pe deal, cosmologia – Scrisoarea I, creaţia omului de geniu – Luceafărul, ciclurile istorice – Memento mori, alienarea şi alteritatea – Gemenii, experienţa iniţiatică – Povestea magului călător în stele), dar subminarea ironică a respectivelor toposuri este miza principală a poeticii eminesciene, fără îndoială una din cele mai puternice voci ale literaturii române din toate timpurile. Proza, rămasă în bună parte postumă (Sărmanul Dionis, Geniu pustiu, Cezara, Făt-frumos din lacrimă), teatrul (Decebal, Mira) şi prodigioasa activitate publicistică se inserează coerent în această poetică postromantică a cărei axă centrală este tragică

Bibliografie

Poesii, prefaţă de Titu Maiorescu (Bucureşti, 1883/84); Proză şi versuri (Iaşi, 1890); Opere complete, I (Bucureşti, 1902); Poezii postume (Bucureşti, 1905); Scrieri politice şi literare (Bucureşti, 1905); Poezii (Bucureştii, 1908); Proza literară (Bucureşti, 1908); Opere complete (Bucureşti, 1914)

PDF

1. Făt-Frumos din lacrimă; 2. Epigonii; 3. Sara pe deal; 4. Scrisoarea I; 5. Scrisoarea II; 6. Scrisoarea III; 7. Scrisoarea IV; 8. Scrisoarea V

 
ultimo aggiornamento: 15-Ott-2019
Condividi su Facebook Twitter LinkedIn
Cronologia della Letteratura Rumena - UniFI
© Copyright 2012-2024 Università degli Studi di Firenze - p.iva | cod.fiscale 01279680480
Unifi Dipartimento di Formazione, Lingue, Intercultura, Letterature e Psicologia (FORLILPSI) Home Page

Inizio pagina