Filimon Nicolae

6 septembrie 1819, Bucureşti

19 martie 1865, Bucureşti

Prozator, ziarist. Studii la şcoala de pe lîngă biserica Ene din Bucureşti, unde tatăl lui, Mihai, este protopop. Cursuri de canto la Societatea Filarmonică a lui Heliade Rădulescu şi C. Aristia. Cantor la biserica Ene şi corist în compania Henrietei Karl. Începînd cu 1856, are diferite slujbe în administraţia de stat; în 1862, devine funcţionar la Arhivele Statului. Pasiunea lui pentru muzică şi teatru se află la originea activităţii sale de cronicar teatral şi muzical, desfăşurată începînd din 1857, an în care începe colaborarea la cotidianul Naţionalul. În acest ziar publică, între 1859 şi 1860, notele unei călătorii întreprinse prin cîteva oraşe ale culturii europene, Trei luni în străinătate. Impresiuni şi memorii de călătorie, adunate ulterior în volumul Escursiuni în Germania Meridională (1860). În 1861, publică nuvelele Matteo Cipriani, Bergamo, Slujnicarii. Celebritatea sa de scriitor este legată de romanul Ciocoii vechi şi noi sau Ce naşte din pisică şoareci mănîncă, publicat în foileton în Revista română, iar în volum în 1863. Romanul, situat în anii declinului domniei fanariote, în ajunul revoluţiei lui T. Vladimirescu, pune în scenă conflictul între două epoci istorice. Cei doi „ciocoi”, Andronache Tuzluc şi Dinu Păturică, devin ipostazele istoriei negative, care coincide cu lunga stăpînire străină a principilor fanarioţi, istorie care se contrapune, prin intermediul eroilor pozitivi, celei autentice – începute cu revenirea pe tron a domnilor pămînteni

Escursiuni în Germania Meridională. Memorii artistice, istorice şi critice (1858) (Bucureşti, 1860); Mateo Cipriani, Bergamo şi Slujnicarii (Bucureşti, 1861); Ciocoii vechi şi noi sau Ce naşte din pisică şoareci mănîncă. Romanţ original (Bucureşti,1863; alte ediţii: pref. de G. Marian, 1889; 1890; 1896; pref. de N. Iorga 1902; 1910)

Ciocoii vechi şi noi (fragment)