1822

Gheorghe Asachi

Dorul

 

Oare veni vei, idol, vieţei mele?

În acest rediu eu te-aştept de mult.

Mută-i de-atunci duioasa filomele

Ş-al meu suspin singur eu l-ascult.

 

A florei timp m-au fost văzut aice,

Cînd al meu trai ca el era senin;

Venit-au timpul auritei spice,

Dar al meu suflet nu-i c-atunci de lin.

 

Precum pe floare roua în van o udă,

Cînd săgetează arsura pe pămînt,

Aşa cu plîns nu-mi stîng văpaia cruda,

Ce-a mele zile mînă spre mormînt.

 

Aici, o zi sub cea boltire verde,

Ferice-am fost cu tine, dulce-odor,

Iar amu simt c-un aspru chin mă pierde

Că singurel rămas-am fără de Amor!

 

(Gh. Asachi, Dorul, în Id., Opere, I, Ediţie critică şi prefaţă de N. A. Ursu, Minerva, Bucureşti, 1973, p. 92)