1832 | Antologii | Cronologia della Letteratura Rumena - UniFI - UniFI
Salta gli elementi di navigazione
banner
logo ridotto
logo-salomone
Cronologia della Letteratura Rumena - UniFI
Menù principale

1832

Grigore Alexandrescu

Adio. La Tîrgovişte

 

Culcat p-aste ruine, sub care adîncită

E gloria străbună şi umbra de eroi,

În linişte, tăcere, văz lumea adormită

Ce uită-n timpul nopţii necazuri şi nevoi.

 

Dar cine se aude şi ce este ast sunet?

Ce oameni sau ce armii şi ce repede pas?

Pămîntul îl clăteşte războinicescul tunet,

Zgomot de taberi, şopte, trece, vîjie-un glas…

 

………………………………………………

 

Dar unde sînt acestea? S-a dus! Au fost părere,

Căci armele, vitejii şi toate au tăcut.

Aşa orce mărire nemicnicită piere!

A noastră, a Palmirii ş-a Romei a trecut.

 

Şi pe ţărîna-aceea, de care-odinioară

Se spăimîntau tiranii de frică tremurînd,

Al nopţii tîlhar vine şi pasări cobe zboară,

Pe monumente trece păstorul şuierînd,

 

…………………………………………..

……………………………………………

 

Mă scol, mă mut d-aicea; duc pasurile mele,

Ce pipăiesc cărarea, in fundul unui crîng.

Şi las aste morminte cu suvenire grele,

Pe care nu am lacrămi destule ca se plîng.

 

Aicea am speranţa se aflu mulţumire;

Eu voi să auz unda şi cerul să-l privesc,

Să văz a aurorii mult veselă zîmbire,

Razele dimineţii ce norii auresc;

 

Aci stejari cu fală se-nalţ, se îndreptează,

Urcînd ale lor ramuri spre-azurele cîmpii;

Aci plopii cu frunza o vale-ncoronează;

Acolo se văd dealuri, ş-aici sălbatici vii.

 

Din coasta-acestor stînce, din vîrful astui munte,

De unde îşi apucă vulturul al său zbor,

A nopţii stea răvarsă lumină p-a mea frunte

Şi raza-i se reflectă pe limpede izvor;

 

Aci zefirul vesel prin frunze-ncet suspină;

Aicea orizontul e dulce, luminos;

Aici aceste rîuri… Dar unda lor e lină,

Iar sufletu-mi e-n valuri, n-am soare seninos.

 

Din sînul maicii mele, născut în griji, necazuri,

Restriştea mi-a fost leagan, eu lacrămi m-am hrănit,

Ca ale mării repezi şi groaznece talazuri,

De vîntul relei soarte spre stînci am fost gonit.

 

Acuma pretutindeni intorc a mea vedere,

Dar ochii-mi mulţumire de loc nu întîlnesc,

Căci nimenea nu simte cumplita mea durere,

Şi oamenii pe mine trecînd ma ocolesc.

 

Aşa! aşa! iubite, s-a dus scumpul meu bine;

Văzînd că nu-mi rămine plăcere pe pamînt,

Văzînd că pentru mine s-au dus zilele line,

Pui mîna p-a mea frunte şi caut un mormînt.

 

Din zilele trecute, din vechea fericire,

Din vîrsta mea de aur, din sîntul lor amor,

Idei au rămas numai, precum o nălucire

Rămîne dimineaţa din visuri care zbor;

 

Aşa, fără-ndoială, amara mea viaţă

D-acum e pentru mine nisip neroditor,

Ce vara îl usucă şi iarna îl îngheaţă

Şi nici o floare n-află sîrmanul calător.

 

Dar însă suvenirul fiinţelor iubite

Va fi la al meu suflet etern înfăţişat,

Ca frunzele aduse de vijălii pornite

La vechea lor tulpina ce-odată le-a purtat.

 

De visurile voastre, speranţe-amăgitoare,

Acum peste măsură mă văz îndestulat;

Fugiţi, zadarnici zile, ce griji omorîtoare

Pe tînăra mea vîrstă curînd aţi adunat.

 

Cînd toamna să arată al iernii rece soare,

Copacii plini de jale pierd frunza, se usuc,

Aşa nenorocirea uscînd a vîrstii-mi floare,

Zic lumei un adio: iau lira şi mă duc.

 

(Gr. Alexandrescu, Adio. La Tîrgovişte, în Id., Opere, I, Text stabilit, note, comentarii şi variante de I. Fischer, studiu introductiv de I. Roman, Poezii, Minerva, Bucureşti, 1972, pp. 249-252)

 

 

 
ultimo aggiornamento: 30-Mar-2007
Cronologia della Letteratura Rumena - UniFI
© Copyright 2012-2020 Università degli Studi di Firenze - p.iva | cod.fiscale 01279680480
Unifi Dipartimento di Formazione, Lingue, Intercultura, Letterature e Psicologia (FORLILPSI) Home Page

Inizio pagina