1860 | Antologii | Cronologia della Letteratura Rumena - UniFI - UniFI
Salta gli elementi di navigazione
banner
logo ridotto
logo-salomone
Cronologia della Letteratura Rumena - UniFI
Menù principale

1860

Pantazi Ghica

Un boem român

 

Uliţa St. Jacques

 

Timpul studiului revenise - timp strălucit al juneţei; apartamentul lui Paul devenise cuibul din care mai tîrziu era să iasă o pleiadă de tineri învăţaţi şi mari carii să facă onor ţării lor.

Cum venea dimineaţa, Olimpia, Ernestina şi Julieta se-nchideau în camera lui Vasilache, îngrijau, făceau menagiul, ţineau casa şi pregăteau mîncare junilor voioşi, carii în toate zilele, după ce îmbrăţişau pe gingaşele lor iubite, plecau la colegiu şi se-ntorceau pentru dejun.

Ziua ele luau o cusătură sau o lucrare în mînă şi cîntau de răsuna toată casa de accentele lor răpitoare, petrecînd fără a să-ngrija de a doua zi; ei mergeau de urmau cursurile şi se rentorceau acasă, unde se puneau însoţiţi de mai mulţi din camarazii lor la studiu serios şi unde lucrau pînă ce venea timpul prînzului.

Cînd venea timpul prînzului ei treceau în ceea ce numea Denville harem; acolo începea o gălăgie asurzitoare, un zgomot nespus; era o armonie de cîntece amestecată cu sărutări, strigăte, calambururi, rîsuri, şi un galop frenetic învîrtit cît erau toate camerele de spaţioase.

Seara era consacrată plăcerilor şi petrecerilor; seara era acordată inimei şi spiritului; ei mergeau cînd erau bogaţi la teatru, la bal, la grădini, pîn împrejurimile Parisului, cînd erau săraci, la cafele-cîntînde, sau pe bulevarduri de se plimbau şi mîncau galetă de a gimnaziului.

 

*

 

Dar cînd a putut face studentul economie? Care e boemul econom?

Cu toate frumoasele lor proiecte de economie, cu tot acel budget organizat pe sume determinate din care nu trebuiau să iasă, cu toate calculele făcute cu atîta îngrijire, în opt zile capitalul ce rămăsese fu sfîrşit.

În o zi, după ce se rentoarseră de la colegiu, erau toţi şi toate adunaţi în camera lui Paul. Olimpia, în o elegantă capotă de dimineaţă, şedea lungită pe canapea, Ernestina îşi vîrîse capul în un borcan cu dulceaţă şi se plimba pîn casă mîncînd, Julieta foileta un romanţ intitulat La dernière des lorettes; Vasilache şedea călare p-un scaun, Denville se urcase pe biurou şi şedea greceşte. Paul scoase din pungă o bucată de cinci franci.

- Din cei din urmă romani, iată ce ne mai rămîne, le zise el.

Aceste cuvinte fură priimite din partea tutulor cu o aclamare de descepţiune.

- Ce dracu, zise Denville, şi cu toate acestea am făcut economii.

- Da, frumoase economii, zise Olimpia, mai cu seamă cu Vasilache ăsta care este un papă-tot, nu am mai văzut încă risipitor ca dînsul.

- Olimpia face după cum zice un proverb român, răspunse Vasilache, aruncă moartea-n ţigani.

- Acum în zadar să recriminăm, zise Paul, să vedem mai bine ce facem, cum ne regulăm?

- Frumoasă chestiune, zise Denville, ce putem face din nimic sau cu nimic, ia, o să tîrîm pe dracu de coadă pînă ce ne va veni bani.

- Ei, dar pînă atunci trebuie să mîncăm, dacă nu mai mult, şi mai înainte de toate trebuie să prînzim astăzi.

- Ba! Prînzul e lux; fiindcă am dejunat, ce trebuieşte să mai prînzim?

Cîte şase rămaseră abătuţi, trişti, prăpădiţi.

- Urît lucru e mizeria, zise Denville, eu unul mărturisesc că nu poci suferi oaspetele acesta care se numeşte sărăcia.

- Ba! zise Vasilache, eu îi deschiz uşa, că nu am ce-i face, şi-i zic: „Salutare, mizerie, tu ştii că nu mă sperii, că nu-mi iei nici surîsul dupe buze, nici cîntecul din inimă, nici amorul din suflet; intră, fiindcă ai venit, vom petrece împreună pînă ce ţi s-o urî ţie cu mine, şi cînd vei pleca, îţi voi zice călătorie bună, fără necaz şi fără mînie; şi vine o zi cînd i se urăşte sărăciei cu mine, atunci îşi ia traista şi băţul şi merge să bată la o altă uşe, între studenţi ea găseşte totdauna ospitalitate; Cartierul Latin e aşa de populat, şi ea e ca o femeie, îi place tinereţa; a venit acum, să-i facem loc între noi, şi se va duce singură, fiţi liniştiţi, ea nu va şedea.

- Înţeleg această filozofie mărinimoasă impusă de necesitate, zise Paul, dar eu unul mărturisesc că-mi e urît teribil cu o astfel de companie.

- Copil stricat, zise Denville, ce, tu nu te aşteptai ca ea să vie în o zi, indiscretă, să bată la uşa noastră? Filozofia lui Vasilache e cea mai bună, să o priimim cu curagiu, ea va pleca de sine; studentul are o religie nestrămutată, o credinţă fermă: azardul; el îi vine totdauna în ajutor; în o zi azardul o să vie, şi el va goni pe inamica sa, mizeria.

Femeiele singure tăceau; ele se gîndeau.

- Ba avem încă cinci franci, zise Denville, cu dînşii mergem diseară la cafea-cîntînd.

Femeiele surîseră, era o distracţiune.

- Dar prînzul? întrebă Paul.

- Sibarit, răspunse Vasilache, nu poţi renunţa la prînz; ei bine, să ne punem fiecare să cătăm pe amicul nostru, azardul; el ne va da să prînzim.

 

(P. Ghica, Un boem român, în Pionierii romanului românesc, ed. Şt. Cazimir, EPL, Bucureşti, 1962, pp. 173-175)

 

 
ultimo aggiornamento: 02-Apr-2007
Condividi su Facebook Twitter LinkedIn
Cronologia della Letteratura Rumena - UniFI
© Copyright 2012-2024 Università degli Studi di Firenze - p.iva | cod.fiscale 01279680480
Unifi Dipartimento di Formazione, Lingue, Intercultura, Letterature e Psicologia (FORLILPSI) Home Page

Inizio pagina