1862 | Antologii | Cronologia della Letteratura Rumena - UniFI - UniFI
Salta gli elementi di navigazione
banner
logo ridotto
logo-salomone
Cronologia della Letteratura Rumena - UniFI
Menù principale

1862

Ioan M. Bujoreanu

Mistere din Bucureşti

 

Fraţii Lungeni. Grădina Kiseleff. Pădurea Bănesii

 

Era una din cele mai frumoase dimineţe ale lui mai; soarele nu răsărise încă; o lumină roşcată care se desina pe bolta cerului, alungată de razele lui, îi anunţa apariţia peste un cuart de oră. Totul era în tăcere; zgomotul trăsurilor şi al oamenilor matinali nu începuse a asurzi pe leneşii carii deschideau ochii în miezul zilei. Abia dacă se auzea în depărtare neplăcuta ciocănitură a fierăriilor. O fereastă a unei case cu două etaje, aşezată în mahalaua Gorgani, era deschisă spre a atrage în camera dependentă curatul aer al dimineţii. O grădină spaţioasă se prezenta vederei aceii fereste, din carea trandafirii şi liliacul înălţau în atmosferă mirosul lor dulce si atrăgător; pasările zburau din arbore în arbore neştiind pe care să aleagă şi cum să esprime mai bine, prin ciripiturile lor armonioase, mulţumirea ce simţeau că se regăsesc în acea lună favorită, în care natura radioasă le ascultă cu o vie plăcere. Doi oameni se aflau la fereastă privind în grădină; ei fumau din două ciubuce lungi de lemn de iasomie şi sorbeau din vreme în vreme puţină cafea neagră din ceştile ce se aflau dinaintea lor. Unul din aceşti doi oameni atinsese de al cincizecilea an; părul îi era cărunt; pe întinsa lui frunte nu se zărea nici o încreţitură care să-i numere anii la întîia vedere; talia îi era potrivită, ochii săi verzi erau plini de atracţie, gura îi era rumenă şi părea că se deschide numai pentru a surîde, obrazul său rotund avea un ce franc si amabil care anunţa un om vesel şi cumsecade. Celalt era numai de douăzeci şi şapte ani; întru toate semăna celui dintîi, se deosebea numai printr-o talie mai regulată şi printr-o barbă neagră rotundă ce purta şi care era în proporţie cu fizionomia lui. Aceştia erau fraţii Lungeni, carii se iubiseră cu tandreţă din cea mai fragetă copilărie a lor şi carii îşi pierduseră părinţii de cincisprezece ani. Cel mai în vîrstă, Ştefan, rămăsese cu îngrijirea .şi educaţia fratelui său Matei. Cînd acest din urmă intrase în al nouăsprezecelea an, Ştefan, cu tot amorul fratern, se văzu silit a se despărţi de Matei spre a-1 trimite în streinătate ca să îmbrăţişeze vreo specialitate, căci dînsul avea de singură ocupaţie agricultura, ceea ce apucase de la părinţi. Matei îşi săvîrşise studiile în Paris si revenise în braţele fratelui său, licenţiat în drept. Lunga despărţire nu răcise nicidecum aceste două inimi tandre care erau strîns legate.

O lună trecuse numai de la înturnarea lui Matei; ei erau nedespărţiţi; la teatru, la preumblări, acasă se aflau împreună; nu era cu putinţă să-i întîlnească cineva unul fără altul. Ei ocupau o singură cameră, se culcau şi se sculau la ora fixată, aveau aceleaşi obiceiuri, aceleaşi mulţumiri, aceleaşi principii. Seara proiectaseră ca în acea dimineaţă să-si ia dejunul în pădurea Bănesii, în mijlocul mirosului micşunelelor şi ghioceilor, şi să petreacă în linişte, căci era zi de lucru şi lumea ocupată de interese nu putea să turbure mulţumirile lor filosofice.

‑ Să ne îmbrăcăm, fratele meu, zise Ştefan lui Matei. Soarele s-a ivit şi zgomotul a început să se împrăştie pe toate uliţile Bucureştilor.

  La aceasta mă gîndesc şi eu, răspunse Matei sculîndu-se şi părăsind fereasta ca să-şi lepede halatul de noapte şi să-1 suplineze cu îmbrăcămintea de zi.

‑ Eu găsesc totdauna plăcere la aceste distracţii inocente, reluă Ştefan trăgîndu-şi cizmele; nu ştiu dacă şi dumneata, Matei, iei parte deopotrivă cu mine. Modul vieţuirei dumitale pariziane trebuie să fi devenit un obicei de care anevoie te-ai putea desface. Am auzit de la cei carii au vizitat acea capitală a lumei că la reîntoarcerea lor aci simţeau dezgust, atît în privinţa marei deosebiri a clădirilor ce esistă între acelea ale Parisului cu ale Bucureştilor, cît şi în a distracţiilor carii la noi sunt prea restrînse, de vreme ce acolo nu-i ajunge cuiva ani întregi ca să vază atîtea mii de lucruri frumoase şi demne de admirat.

 

(I. M. Bujoreanu, Misterele din Bucureşti, ed. M. Barbu, Şt. Cazimir, Minerva, Bucureşti, 1984, pp. 7-8)

 

 
ultimo aggiornamento: 02-Apr-2007
Cronologia della Letteratura Rumena - UniFI
© Copyright 2012-2020 Università degli Studi di Firenze - p.iva | cod.fiscale 01279680480
Unifi Dipartimento di Formazione, Lingue, Intercultura, Letterature e Psicologia (FORLILPSI) Home Page

Inizio pagina