1889
Iulia Haşdeu
România
Protège-moi
toujours, ô Liberté chérie
O mère des
vertus, mère de
(A. Chénier)
Câmpia ne
zâmbeşte, de flori împestriţată
Ca un chilim ce-1
ţese natura-n feţe vii;
Şi iarba cea
subţire, de vânturi aplecată,
Ascunde mii de
fluturi cu aripi argintii.
Când florile
mişcate de-o blândă adiere
Se-mbată de
lumină sub soarele cel cald,
Din sânul lor
albina cu poftă soarbe miere
Notând din
floare-n floare pe marea de smarald.
Deodat’ un nor
năpraznic astupă mândrul soare,
Un văl ursuz
şi rece se-ntinde peste flori;
Se-ntunecă
pământul de-o noapte-ngrozitoare;
Şi fluturi
şi albine-s cuprinse de flori.
Dar iată că
pe ceruri, spărgând nemila ceţii
Un înger se
iveşte, trimis de Domnul sfânt:
Împrăştie
toţi norii, cu raza dimineţii,
S-aşterne iar
voioasa lumină pe pământ.
Câmpia cea
bogată e dulcea Românie
Cu fluturi, flori
şi-albine; iar norul cel cumplit
E duşmanul ce
tinde s-o ducă la robie
Lăţind o
neagră umbră pe ceru-i umilit.
Luceafărul ce
vine ca să ne dea dreptate,
Gonind
întunecimea prin falnicul său zbor,
În lume acel
înger se cheamă Libertate;
El trage după
dânsul lumină peste nor!
(Iulia Haşdeu, România, în Opera poetică,
ed. I. Oprişan, Saeculum, Bucureşti, 2005, p. 538)