1893

Traian Demetrescu

Corbii

                Pe plopii întinşi

Coboară corbii-n pâlc de doliu,

Cernesc al iernii alb linţoliu

Şi, trişti, de foame par învinşi...

                Cugetători,

Privesc spre cer, privesc departe;

Pe când un glas de vânt împarte

Un cântee care dă fiori...

                În cimitir,

Pribegi, s-au adunat la sfadă;

Iar sub uitare şi zăpadă

S-ascund mormintele în şir....

                Şi pe când trec,

În a crepusculului oră,

Spre groapa unde doarme-o soră,

Şi-n suflet plânsul îl înec;

                În aiurări

De spaimă inima mea moare,

Acoperite de ninsoare

Pierdute sunt orice cărări...

                Şi mă învinge

Un gând amar, ştiind c-odată

Şi peste groapa mea uitată

Vor trece corbii şi va ninge!...

 

(T. Demetrescu, Corbii, în Poezia simbolistă românească. Antologie, introducere, dosare critice, comentarii, note şi bibliografie de R. Zafiu, Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 149)