Iorga Nicolae

17 ianuarie 1871, Botoşani

27 noiembrie 1940, Strejnic, Prahova

Istoric, istoric şi critic literar, memorialist, dramaturg, poet. Creator de o capacitate exorbitantă, este autorul unei opere impresionante mai întîi prin dimensiuni şi prin multiplicitatea domeniilor de studiu. Debut absolut în ziarul Lupta (1890), cu un articol despre Năpasta lui Caragiale. Laureat în Litere la Iaşi (1889), nu profesează, ci face publicistică, apoi pleacă la studii în Franţa (1890, diplomat în 1893, la École des Hautes Études). Profesor titular la Universitatea din Bucureşti (1895), membru corespondent al Academiei Române (1897). Intensă activitate didactică şi de cercetare, dublată de o activitate literară la fel de prodigioasă. Este legat de cercul de la Sămănătorul, la conducerea căreia (1903-1906) va determina o anumită doctrină. Polemici violente cu Viaţa românească şi Vieaţa nouă, întemeiază reviste cu ideologie similară Sămănătorului, Neamul românesc (1906), Floarea darurilor (1907), Neamul românesc literar (1908),  Drum drept (1913). Devine membru al Academiei Române în 1910. Se implică în ajutorarea luptei naţionale a românilor ardeleni înainte de primul război mondial. Autor al unei opere inegale, Iorga transfigurează cu o capacitate unică istoria naţională în literatură şi aduce literatura între instrumentele cercetării istorice

Poezii (Bucureşti, 1893); Schiţe din literatura română, I-II (Iaşi, 1893-1894); Amintiri din Italia. Giosué Carducci (Bucureşti, 1895); Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, I-II (Bucureşti, 1901); Scrierile Cantacuzinilor (Bucureşti, 1901); Pe drumuri depărtate (Bucureşti, 1904); Istoria literaturii religioase a românilor pînă la 1688 (Bucureşti, 1904); Povestiri, scrisori şi cronici (Bucureşti, 1905); Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea, I-II (Bucureşti, 1907-1909); Poesii ale scriitorilor din epoca Unirii (Vălenii de Munte, 1909); Pasărea măiastră (Vălenii de Munte, 1909); Balada populară românească (Vălenii de Munte, 1910); Doamna lui Ieremia Vodă, dramă (Bucureşti, 1910); Cugetări (Vălenii de Munte, 1911); Trei drame (Vălenii deMunte, 1912); Note de drum. Prin Germania (Vălenii de Munte, 1913); Constantin Brâncoveanu, dramă în cinci acte (Vălenii de Munte, 1914); Cinci conferinţe despre Veneţia (Bucureşti, 1914)

Istoria literaturii române în veacul al XIX (fragment)