Maiorescu Titu
| Data şi locul naşterii |
|
15 februarie 1840, Craiova |
| Data şi locul morţii |
|
Iulie 1917, Bucureşti |
| Abstract |
|
Critic literar şi estetician. Studii la Viena şi Berlin (licenţă, aici, în filosofie, luată în 1859), doctorat în filosofie la Giessen (1859), licenţe în litere şi în drept la Paris (1860-1861), după care se întoarce în România, pentru a începe o carieră extrem de bogată şi încununată de succese, ca universitar, om politic, jurist şi – mai important pentru istoria literară - creator de sistem, de opinie, de şcoală. În 1863 este ales decan al Facultăţii de Filosofie, apoi Rector al Universităţii din Iaşi. Va fi şi Rector al Universităţii din Bucureşti, între anii 1892-1897). Împreună cu alţi tineri cărturari ieşeni, iniţiază în 1863 un ciclu de “prelecţiuni populare” care va constitui actul de naştere al societăţii Junimea. Din 1867, societatea are o revistă, Convorbiri literare, unde T. Maiorescu îşi va publica scrierile critice cele mai importante, după cum vor publica principalii scriitori români ai celei de-a doua jumătăţi a secolului XIX, în frunte cu “marii clasici” (Eminescu, Slavici, Creangă, Caragiale), în a căror “clasicizare” T. Maiorescu însuşi avea să joace un rol determinant (v. În contra direcţiei de astăzi în cultura română, 1868, Direcţia nouă în poezia şi proza română (1872) . Pune bazele criticii literare estetice. Canonul literar românesc modern (Eminescu şi poeziile lui, 1889), ca şi ideile despre literatură cu impactul cel mai mare în constituirea modernităţii româneşti (autonomia esteticului, critica “formelor fără fond”, definiţiile idealiste, în descendenţă hegeliană, ale frumosului, poeziei, sensibilităţii etc.) îi aparţin, de asemenea |
| Bibliografie |
|
Regulile limbei române pentru începători (Iaşi, 1864); Despre scrierea limbei române (Iaşi, 1866); Poesia română. Cercetare critică, urmată de o alegere de poesii (Iaşi, 1867); Contra Şcoalei Bărnuţiu (Iaşi, 1868); Beţia de cuvinte în “Revista contimporană” (Iaşi, 1873); Răspunsurile “Revistei contimporane” (Iaşi, 1873); Critice (Bucureşti, 1874, ed. adăugită: 1892-1893) |
|
1. În contra direcţiei de astăzi în cultura română (1868) ; 2. Direcţia nouă în poezia şi proza română (1872) |