Marienescu Atanasie Marian

20 martie 1830, Lipova, Arad

20 ianuarie 1915, Sibiu

Folclorist, etnograf şi prozator. Studii universitare de Drept la Pesta şi Viena (licenţă în 1856), doctorat în Drept; va face carieră ca notar, asesor de tribunal, judecător în oraşe din Transilvania şi la Budapesta. Debutează cu poezia Mila păcii (în revista Amicul poporului, 1848). Colaborează la majoritatea periodicelor importante în viaţa culturală a provinciilor româneşti din Imperiul Austro-Ungar (Albina, Columna lui Traian, Concordia, Familia, Foaie pentru minte, inimă şi literatură, Gazeta de Transilvania, Luminătorul, Naţionalul, Opinca, Telegraful român, Transilvania etc.) Are o activitate prodigioasă de folclorist, etnograf, istoric, în care urmează preceptele Scolii ardelene, pledînd pentru o viziune luministă asupra culturii naţionale. Membru al Academiei Române (1881). Ca scriitor de literatură originală (sporadic), nu se distinge prin originalitate; publică în periodice versuri patriotice, pe model folcloric (Florile amorului, Păstorii iubitori, Strigoiul), o nuvelă istorică (Petru Rareşiu, principele Moldovei, 1862), o piesă de teatru (Peţitorii, 1905)

Doi foscari (Timişoara, 1851); Detorinţele noastre, un discurs popular închinat preoţilor şi învăţătorilor români (Viena, 1858); Învăţătorul şi poporul (Sibiu, 1858); Poesia popurala, I (Pesta, 1859); Istoria română naţională pentur tinerimea română (Sibiu, 1861); Petru Rareşiu, principele Moldovei (Sibiu, 1862); Poesia popurala, II (Viena, 1867); Epistola deschisă catra dnii protopopi, preoţi, profesori, învăţători şi cătră literaţii români (Pesta, 1870); Doi feţi cotofeţi sau doi copii cu părul de aur (Pesta, 1871); Arghir şi Ileana Cosînzeana (Pesta, 1872); Seran şi Zoran, Setilă, Mezilă şi Zorilă (Pesta, 1873); Urieşul cu ochi în frunte. Urga Murga (Pesta, 1874); Steaua Magilor sau Cîntece la Naşterea Domnului Isus Cristos (Biserica-Albă, 1875); Viaţa şi operele lui Petru Maior (Bucureşti, 1881); Cultul păgîn şi creştin, I, Sărbătorile şi datinile romane vechi (Bucureşti, 1884); Novăceştii (Timişoara, 1886); Dialectul român bănăţean (Lugoj, 1902); Sara, Miază-noapte şi Zorile (Sibiu, 1908); Ţara Severinului sau Oltenia (Bucureşti, 1910)