Miller-Verghy Mărgărita

1 ianuarie 1865, Iaşi

31 decembrie 1953, Bucureşti

Prozatoare, autoare dramatică, traducătoare. Studii superioare la Geneva (licenţă în Litere şi doctorat în Filosofie, în 1895), întoarsă în ţară va fi profesoară la licee bucureştene (din 1902 devine directoarea Azilului “Elena Doamna”). Debutează publicistic cu o nuvelă, în România liberă (1884). Scrie o proză de notaţie fină, sentimentală, de lirism intim, cu numeroase elemente autobiografice, precum şi literatură pentru copii, teatru (rareori reprezentat). Are o activitate bogată de profesor (este autoare de manuale) şi traducător. Este considerată una dintre primele scriitoare române moderne

Théano. Roman (Bucureşti, 1910); Isvoade strămoşeşti (Bucureşti, 1911)