Agârbiceanu Ion
| Data şi locul naşterii |
|
12 septembrie 1882, Cenad (Alba) |
| Data şi locul morţii |
|
28 mai 1963, Cluj |
| Abstract |
|
Fiu de ţăran, urmează Facultatea de teologie din Budapesta (1901-1904) şi apoi Facultatea de Litere (1904-1905). Renunţă la studiile universitare, revine în Transilvania şi se hirotoniseşte preot, cum va rămînea apoi toată viaţa. Debut nesemnificativ cu versuri (1899, în revista Unirea din Blaj); se impune ulterior prin prozele publicate în Luceafărul (1902 – schiţa Badea Niculaie); devenind principalul prozator al grupării din jurul revistei. Scrie o proză cu ecouri sămănătoriste, de evocări şi portrete din lumea rurală, axată pe notarea cotidianului, a antieroicului existenţei sociale. Membru marcant al “Astrei”. Adevărata carieră de prozator realist de excepţie prin viziune, prin etos, prin relevarea specificului naţional, a lui Ion Agârbiceanu va începe după primul război mondial |
| Bibliografie |
|
De la ţară (Budapesta, 1905); În clasa cultă (Vălenii de Munte, 1909); Două iubiri (Vălenii de Munte, 1910); Arhanghelii. Roman din viaţa românilor ardeleni (Sibiu, 1914) |