Alexandrescu Grigore

22 februarie 1814, Tîrgovişte

25 noiembrie 1885, Bucureşti

Poet. Descendent al unei familii din mica burghezie provincială, nu va putea accede la experienţele cosmopolite care caracterizează biografiile literaţilor contemporani lui. Studii la Bucureşti la Colegiul „Sf. Sava”, devenind protejatul lui Tache Ghica, tatăl lui Ion Ghica, şi al lui Heliade Rădulescu. Acesta din urmă, în 1832, îi încurajează debutul literar, publicîndu-i în Curierul românesc poezia Miezul nopţii. Din 1834 în 1837, este ofiţer activ cu grad de sublocotenent; după o perioadă petrecută la vama de la Focşani, demisionează şi se transferă la Bucureşti, unde devine funcţionar la Cancelaria Statului. În 1840 este arestat cu acuza de a fi participat la complotul împotriva principelui Alexandru Ghica. În 1842, călătoreşte împreună cu Ion Ghica pe valea Oltului. Această experienţă îi va inspira cîteva dintre cele mai celebre creaţii poetice, Umbra lui Mircea. La Cozia; Răsăritul lunei. La Tismana; Mormintele. La Drăgăşani, şi va sta la baza unui Memorial de călătorie. Între 1846 şi 1860 are diverse funcţii publice: membru al Asociaţiei Literare Române (1846), redactor al revistei Poporul suveran (1848), director al Comisiunii Spitalelor Civile (1854), director al Cultelor (1859), membru al Comisiei Centrale de la Focşani (1860). În 1860, manifestă primele semne ale bolii psihice care se va accentua în decursul anilor şi îl va constrînge să abandoneze activitatea publică şi creaţia literară. Poet cu accente melancolice, Alexandrescu nu aderă la filonul romantismului revoluţionar cu texte angajate, militante, ci – pe modelul meditaţiilor lamartiniene – alege tonurile discrete şi elegiace ale confesiunii intime. În afara poeziei lirice, Alexandrescu devine celebru ca autor de epistole şi fabule, demonstrînd ironie şi spirit satiric în surprinderea viciilor societăţii contemporane

Eliezer şi Neftali (Bucureşti, 1832); Poezii (Bucureşti, 1838); Poezii (Iaşi, 1842); Suvenire şi impresii, epistole şi fabule (Bucureşti, 1847); Meditaţii, elegii, epistole, satire şi fabule (Bucureşti, 1863); Opere complete, pref. de G. Coşbuc (Bucureşti, 1902); Opere complete, ed. îngrijită de E. Gârleanu (Bucureşti, 1907). Traduceri: Voltaire, Alzira sau americanii (Bucureşti, 1835); Laboulaye, Poveşti albastre (Bucureşti, 1872)

1. Adio. La Târgovişte; 2. Umbra lui Mircea. La Cozia; 3. Toporul şi pădurea