Pann Anton

Poet, folclorist. Grec dinspre mamă, la moartea tatălui familia se mută în Basarabia şi apoi la Bucureşti. Deşi nu a urmat studii, face demonstraţia unor serioase cunoştinţe ale culturii tradiţionale din aria balcanică, din care adună şi publică material de patrimoniu oral, constituit din proverbe, zicători, snoave, Culegere de proverburi sau Povestea vorbii (1847); Fabule şi istorioare (1839, 1841). Situat la graniţa dintre cultura medievală tîrzie, foarte influenţată de canonul greco-ortodox, prin compunerea şi rescrierea textelor, în versuri şi pe muzică, dedicate iubirii, vinului, aventurii, Pann este cîntăreţul afirmării micii burghezii orăşeneşti din primele decenii ale secolului al XIX-lea. Importantă este opera sa de adaptare a cîntecelor liturgice româneşti la melodia grecească  

Versuri muziceşti (Bucureşti, 1830); Poezii deosebite sau Cîntece de lume (Bucureşti, 1831, 1837); Îndreptătorul beţivilor (Bucureşti, 1832); Hristoitie sau Şcoala moralului (Bucureşti, 1834); Noul Erotocrit (Bucureşti, 1837); Poveste arabică (Bucureşti, 1839); Fabule şi istorioare (Bucureşti, 1839, 1841); Poezii populare (Bucureşti, 1840); Noul Doxastar (Bucureşti, 1841); Basul teoretic şi practic al musicii bisericeşti sau gramatica melodică (Bucureşti, 1845); Culegere de proverburi sau Povestea Vorbii (Bucureşti, 1847)Memoria focului mare în Bucureşti în ziua de Paşti (Bucureşti, 1847); Pocăinţa omului dezmerdat sau vorbire între suflet şi trup şi osebite sfătuiri folositoare trupeşti şi sufleteşti prin culegere versificate şi date la lumină de Anton Pann (Bucureşti, 1849); Înţeleptul Archir cu nepotul său Anadan (Bucureşti, 1850); Spitalul Amorului sau Cîntătorul dorului, I-VI, (1850-1852); O şezătoare la ţară sau Povestea lui Moş Albu (1851-1852); Nezdrăvăniile lui Nastratin Hogea (Bucureşti, 1853); Opere complete (Bucureşti, 1904; ed. II, 1909)