Slavici Ioan

Prozator, dramaturg şi ziarist. Studii de drept la Budapesta şi Viena (încheiate în 1872), în paralel cu stagiul militar. Prietenia cu Eminescu îi înlesneşte contactul cu Junimea şi îi marchează formarea intelectuală. Debutează în Convorbiri literare (1871) cu comedia Fata de birău. În 1874 se stabileşte la Bucureşti; va fi redactor la Timpul (din 1876). În 1884 se stabileşte la Sibiu, întemeind revista Tribuna, cu program unionist. Activitatea de gazetar îi atrage un an de închisoare în Imperiul Austro-Ungar (1888-1889). După ce primeşte cetăţenia română (1892), se stabileşte definitiv la Bucureşti, unde scoate ziarul Corespondenţa română, tot cu program unionist, dedicat românilor din Imperiu. În 1894, împreună cu George Coşbuc şi I.L. Caragiale, scoate revista Vatra, unde publică în foileton romanul Mara, piesă de rezistenţă a realismului românesc. Atitudinea filogermană din timpul primului război mondial îi atrage marginalizarea în viaţa politică şi literară, la sfîrşitul vieţii. Prozator realist, cu o profundă observaţie psihologică şi cu un talent aparte în creaţia de caractere, este consacrat ca unul dintre “marii clasici” ai literaturii moderne

Novele din popor (Bucureşti, 1881); Pădureanca (Sibiu, 1884); Păcală în satul lui (Sibiu, 1886); Istoria universală. Manual pentru învăţămîntul secundar (Bucureşti, 1891); Românii din regatul ungar şi politica maghiară (Bucureşti, 1892); Novele, I-II (Bucureşti, 1892-1896); Ardealul, studiu istoric (Bucureşti, 1893); “Tribuna” şi tribuniştii (Bucureşti, 1896); Vatra părăsită (Bucureşti, 1900); Din bătrîni (Bucureşti, 1902); Aşezarea vorbelor în româneşte (Bucureşti, 1905); Din bătrîni. Manea (Bucureşti, 1905); Mara (Bucureşti, 1906); La răscruci (Bucureşti, 1906); Poveşti (Bucureşti, 1908); Spiru Călin (Bucureşti, 1908); Din valurile vieţii (Bucureşti, 1909); Puişorii (Bucureşti, 1910); Gramatica limbii române (Bucureşti, 1914)