Tăutul Ionică

Poet, prozator. Nu există date exacte despre studiile sale, dar se ştie că învăţase greaca şi franceza, limbă din care traduce. În 1822, se află la curtea principelui Ioniţă Sandu Sturdza; în 1828, în calitate de secretar, îl însoţeşte la Constantinopol pe fiul mai mare al principelui, Nicolae Sturdza; chiar cînd nu va mai îndeplini această funcţie, va fi nevoit să rămînă departe de casă, din cauza războiului ruso-turc. Poet convenţional, versurile lui copiază, prin tematică şi opţiuni formale, poezia amoroasă a sfîrşitului de secol XVIII. Scrie studii dedicate situaţiei politice moldovene. Traduce prima parte din Les Ruines de Volney