Văcărescu Elena
| Data şi locul naşterii |
| 3 octombrie 1864 , Bucureşti |
| Data şi locul morţii |
| 17 februarie 1947, Paris |
| Abstract |
|
Ultima reprezentantă a familiei Văcărescu, nepoata poetului Iancu Văcărescu. Începe să studieze la Văcăreşti, în casa familială, apoi – la Paris. În afară de opera sa scrisă în limba franceză, Elena Văcărescu are o activitate memorabilă ca reprezentantă a culturii româneşti în Europa: delegată a României la Liga Naţiunilor (1920-1940), fondatoare a Comitetului Internaţional pentru Difuziunea Artelor şi a Literelor prin intermediul Cinematografului (1930), este prima femeie membră a Academiei Române (1925) |
| Bibliografie |
|
Chants d’Aurore (Paris, 1886); Le Rhapsode de la Dambovitza (Bucureşti, 1892); L’Ame sereine (Paris, 1896); Lueurs et Flammes (Paris, 1903); Kings and Queens I have known (London and New York, 1904); Pe urma dragostei (Bucureşti, 1905); Chants du Cobzar (Paris, 1905); Nuits d’Orient. Folklore roumain (Paris, 1907); The Queen’s friend (London, 1907); Le Jardin passioné (Paris, 1908); Amor vincit, roman (Paris, 1909); Le Sortilège, roman (Paris, 1911); Le Cobzar (Paris, 1912; în colab. cu P. Milliet); La Dormeuse évéillée (Paris, 1914) |