Vlahuţă Alexandru

Poet, prozator, ziarist. Studii de Drept, neterminate, la Bucureşti. Profesor în învăţămîntul secundar, funcţionar în instituţii de stat. Debutează în Convorbiri literare (1880), este redactor la revista Armonia (Tîrgovişte), colaborează la România liberă (unde va deveni redactor, experienţă evocată în romanul Dan), Unirea etc. Editează revista Vieaţa (1893-1896) şi apoi, împreună cu prietenul său G. Coşbuc, Sămănătorul (1901). Scriitor de mare popularitate în epocă, deşi el însuşi este primul conştient de caracterul epigonic al creaţiei sale (este, de altfel, cel care lansează termenul pentru a denumi presiunea modelului eminescian în literatura de la cumpăna dintre secole), contribuie la educarea gustului public printr-o serie de conferinţe de răsunet, ţinute la Ateneul Român (1886-1893), despre mişcarea literară contemporană. Dar propria lui operă, amestecînd idilismul şi sentimentalismul cu spiritul critic, cu reflecţia tragică, cu ideologia de stînga a epocii, înduioşează şi cucereşte ca o reluare în gamă minoră (mai acecsibilă) a inovaţiilor literare majore ale postromantismului românesc  

Nuvele (Bucureşti, 1886; alte ed. 1908); Poezii (Bucuresti, 1887; ed. II, 1892; alte ed.: 1894; 1896; 1899); Curentul Eminescu. Conferinţa ţinută la Ateneu (Bucureşti, 1892); Dan (Bucureşti, 1893; ed. lI, 1896); Poezii vechi şi nouă (Bucuresti, 1894); Icoane sterşe (Bucureşti, 1895); Un an de luptă (Bucureşti, 1895); În vîltoare, nuvele (Tîrgu Jiu, 1896; ed. lI, Bucureşti, 1896; alte ed.: 1901); Din goana vieţii (Bucureşti, 1892; alte ed.: 1896; 1908); Iubire, poezii 1880-1895 (Bucureşti, 1896); Clipe de linişte, nuvele (Bucureşti, 1899; alte ed.: 1907); România pitorească (Bucureşti, 1901; ed. II, 1902; alte ed.: 1908); Din durerile lumii, nuvele (Bucureşti, 1908); Din trecutul nostru (Bucureşti, 1908); Poezii 1880-1908 (Bucureşti, 1909); File rupte (Bucureşti, 1909); Pictorul N.I. Grigorescu. Viaţa şi opera lui (Bucureşti, 1910); La gura sobei (Bucureşti, 1911)